Pornind de la faptul că toată forfota de pe Facebook și de pe oricare rețea socială a luat sfârșit, am decis că e timpul să vă vorbesc despre România. Deja știți că astăzi este o zi importantă, iar această țară este și patria mea. De fapt, România este patria Inițiativa, chiar dacă acest pământ ne-a făcut să ne dispersăm în întreaga lume.


Înainte să încep facultatea și să fac cel mai important pas din viața mea, aveam planuri, idei, vedeam în fața mea oportunități, căci până la urmă fusesem admisă la o facultate din România, chiar dacă nu era cea mai de elită din toată țara.  Să fim sinceri, faptul că înveți în România e mare chestie în Moldova. Iar atunci când am trecut pentru prima dată Prutul nu prea puteam să-mi explic ce simt, însă acela a fost momentul care mi-a schimbat viața.

România mi-a deschis multe uși, mi-a arătat la ce trebuie să mai lucrez și ce trebuie să scot în evidență. Totul a început la Bacău, unde (să fim serioși) oportunități nu sunt la fel de multe, unde dacă vrei să înveți ceva, trebuie să o faci singur și dacă vrei să progresezi, trebuie să te bazezi pe forțele proprii. Totuși, România a fost blândă cu mine și a adus în viața mea mulți oameni frumoși, însă tot ea mi i-a luat atunci când pentru ultima dată am văzut Bucureștiul din avion. Chiar și așa, te iubesc!

Dragă România, îți mulțumesc pentru oamenii din viața mea, chiar dacă pe unii i-am ignorat. Îți mulțumesc pentru că din primele zile ai adus în calea mea o persoană despre care oamenii cred că mi-e soră. Îți mulțumesc pentru amintiri, frumoase, cu gălăgie, hohote și dejun la miez de noapte. Îți mulțumesc pentru că m-ai învățat ce înseamnă să lupți. Îți mulțumesc pentru ziua în care pentru prima dată am vorbit în direct la Radio UNSR. Și îți mulțumesc că mi-ai dat puterea să țin la acest proiect. Și în numele întregii noastre redacții, îți mulțumesc pentru Inițiativă!

Aproape că uitasem să îți mulțumesc pentru răbdare, pentru că am avut nevoie de multă atunci când trecând de pagina 100, licența mea încă nu era terminată.

Știu, unii suntem acasă, în Moldova sau România, alții suntem undeva departe, fie peste Ocean, fie doar la 1000 km distanță, dar sufletul nostru este mereu acolo de unde venim, acolo de unde am pornit în lume cu gândul că vom lăsa urme vizibile pe acest Pământ.

La mulți ani, România!

P.S. Îmi aduc aminte că acum un an fusesem la Alba Iulia, unde am înghețat de frig după o călătorie nu tocmai plăcută și mi-am procurat un tricolor pe care îl am la mine și astăzi. Și da, era frig, iar astăzi tot e frig, cel puțin în Boston.

Sursa foto: Discovery România

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.