Mi-am pregătit ghetuțele: le-am lustruit și le-am pus lângă ușă. Nici măcar nu am ieșit nicăieri noaptea trecută,  nu cumva să vină moșul și să n-aibă unde pune bomboanele!


A venit iarna de-a binelea. Se simte atmosfera, se simt, ușor, și temperaturile mai scăzute, se simte acea feerie specifică perioadei invernale și, evident, au venit sărbătorile! De-acum și până la mijloc de ianuraie o tot ținem în petreceri, ritualuri, tradiții, cadouri, dulciuri, confetti, șampanie, jovialitate și urări de bine.

Astăzi, creștinii de stil nou sărbătoresc Sfântului Nicolae și, ca majoritatea sărbătorilor ortodoxe, pe lângă semnificațiile religioase, are în spate o legendă, o poveste frumoasă, plină de înțelesuri și ritualuri. Se spune că  sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la nord de Bethleem, a trăit în secolul al IV-lea și a rămas cunoscut în istorie pentru credința neîndoielnică, pentru zelul și dragostea pentru oameni, în special pentru copii.

Legenda spune că, pe vremea când era episcop într-un mic cătun, trei surori sărmane nu se puteau căsători din cauza faptului că trăiau într-o sărăcie lucie, fapt pentru care tatăl lor avea intenția să le vândă. Înainte de nunta fiecăreia, sfântul Nicolae le lăsa, pe furiș, câte o pungă cu galbeni, fiind descoperit la nunta mezinei de tatăl acesteia care l-a surprins urcându-se pe acoperișul casei. Episcopul a aruncat pe horn un săculeț ce a căzut într-o șosetă pusă la uscat. De aici și obiceiul de a pregăti șosetele sau ghetuțele în ajunul sărbătorii.

Se spune că Moș Nicolae seamănă foarte mut cu Moș Crăciun, că se îmbracă la fel, că o fi frați și tot așa mai departe. Diferența este că, spre deosebire de acesta din urmă, moș Nicolae nu se arata niciodată. Așadar, chiar dacă nu l-ați văzut noaptea trecută, el a fost pe la fereastra fiecăruia cu o desagă plină de dulciuri și daruri colorate și… cel mai probabil, cu un copac întreg pentru a lăsa în cizmulițe câte o nuielușă celor obraznici și încăpățânați. Acuma stau să mă gândesc cât de rău o fi putut fi în cazul meu de nu mi-a lăsat absolut nimic, nici măcar o nuia de rea purtare 😀 Mai am o șansă pe 19 decembrie, atunci când se sărbătorește acasă. Sper că părinții mei n-o să uite ce fată cuminte au avut anul acesta.

Felicitări,  frumoasele noastre Nicolete și dragii Nicolae, felicitări, scumpii noștri cititori! Vă dorim sărbători magice și o iarnă cât mai frumoasă, cu multe troiene, sănii și clinchete de zurgălăi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.