Mi-au plăcut întotdeauna orele de dicție: pe de o parte pentru exercițiile care deformau într-o manieră amuzantă fețele colegilor mei (pe a mea nu mi-o vedeam, evident), pe de altă parte pentru delicioasele frământări de limbă. Până și în prezent, când mă apucă plictiseala, încep să bolborosesc: un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui…


Dar, există în limba română câteva cuvinte care dau bătăi de cap până și celor mai talentați oratori. Acestea te fac să-ți tragi aer de vreo 3 ori în timp ce le pronunți, îți încurcă limba printre dinți și te fac să gândești de 5 ori înainte de a deschide gura.

M-am gândit să vă prezint un top 3 al celor mai grele cuvinte de pronunțat în limba română:

3. Hippopotomonstrosesquipedaliophobia – cuvânt format din 35 de litere dintre care 19 consoane și 16 vocale care desemnează, paradoxal sau nu, teama de cuvinte lungi. Cam ciudat au ales specialiștii să numească maladia. Nu cred că bolnavii au curajul să pronunțe vreodată denumirea bolii de care suferă. Este de parcă am începe a strănuta și a avea dureri în gât în momentul în care pronunțăm cuvântul „răceală”. În fine, această fobie, prescurtată câteodată și sesquippedaliofobia, îi face pe bolnavi sa aibă probleme respiratorii, tragând aer sacadat, sau să transpire abundent. În alte cazuri se poate instala și o senzatie de vomă, iar inima începe să bată din ce în ce mai tare.

2. Hexakosioihexekontahexaphobia – este, la fel, o condiție medicală care reprezintă teama de numărul 666. Sfântul Ioan Evanghelistul descrie criptic numărul 666 (Apocalipsa 13:16-18) ca fiind „numărul numelui fiarei” și îl poate desemna pe omul total imperfect, pe cel care întruchipează tot ce este mai rău. Prin urmare, putem interpreta că 666 este, de fapt, simbolul anti-Hristului, al celui ce se opune sau se împotriveşte, deliberat, lui Hristos. Această combinație de cifre a provocat dintotdeauna o adevărată istere în rândul creștinilor și, se pare, în unele cazuri s-a exagerat cu superstițiile, dat fiind faptul că s-a ajuns la diagnosticare cu hexakosioihexekontahexaphobie. De altfel, cuvântul are în componența sa 29 de litere dintre care 14 consoane și 15 vocale.

1. Iartă-mă – cel mai rar vocativ folosit în limba română. Deși numără doar 7 litere îl scoatem cu greu pe gură, chiar și în momentele în care este indispensabil. Lucrul acesta este cauzat cel mai des de orgoliu și o părere exagerat de bună despre noi înșine. Se pare că ne este greu să recunoaștem faptul că nu suntem perfecți și că este pământesc să greșim și, mai ales, nu acceptăm sub nicio formă ideea de a ceda, de a admite că nu am avut dreptate sau că am procedat greșit. Cu toate acestea, un sincer „iartă-mă” spus la timp salvează relații, îndreaptă greșeli, păstrează frumosul din legăturile interpersonale și curăță conștiințe pătate.

Ar  fi bine să vorbim corect și curat limba română. Ar fi genial dacă am rosti cuvintele cu fermitate și nu ne-am bâlbâi atunci când exprimăm părerile de rău. Până la urmă, a greși – e omenește, important este să recunoaștem acest lucru și să ne exprimăm cu sinceritate părerile de rău față de cei pe care i-am ofensat. Nu-i greu… trei silabe: iar-tă-mă.

Sursa foto: http://romaniancopywriter.ro/text-pe-cuvinte-cheie/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.