Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să aud în jurul meu greșeli de exprimare, pleonasme, rusisme, cacofonii, nemaivorbind de greșeli ortografice, care umplu paharul. Cu siguranță, v-ați aflat și voi, cândva, în miezul unei asemenea dileme. De aceea, pentru viitorul luminos al graiului românesc, astăzi descoasem o temă, încă, vie. Puneți mâna pe stilou și notați.

În urma consultării DEX-ului, am găsit următoarele definiții atît pentru ”limbă”, cât și pentru ”limbaj”. Dicționarul definește cuvântul ”limbă” oferind mai multe variante de răspuns, per ansamblu, iată care sunt cele mai importante și ușor de reținut:
1. Organ musculos mobil care se află în cavitatea bucală;
2.  Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, grai;
3. Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă;
.. de la care derivă o altă multitudine de expresii și frazeologii.
Pe de altă parte, aparent asemănătoare, DEX-ul propune explicații și pentru cuvântul  ”limbaj”:

1.Mod de folosire a unei limbi, în special a lexicului;

2. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale.

E adevărat că printre aceste definiții se strecoară și unele idei aproape la fel, ceea ce ne-ar putea crea confuzii. În acest scop, am decis să vorbim direct cu un specialist, pentru a pune capăt nelămuririlor lingvistice.

”Limba română vorbită în Moldova a evoluat puțin diferit față de limba de dincoace de Prut și evident că există influențe din zona rusească, mă gândesc că mulți dintre studenți basarabeni cunosc limba rusă, poate că le vine mai ușor să vorbească în rusă decât în limba română și asta le influențează limbajul. Și nu e vorba de accent, ci de construcții, expresii, care se folosesc cu precădere în partea cealaltă, pur și simplu ele atestă alt mod de evoluție.

Mie nu mi se pare atît de dramatică diferența între ”limbă”/ ”limbaj”. Nucleul erorii este probabil diferența de interpretare a termenilor ”limbă” și ”limbaj”, pentru un specialist în lingvistică lucrurile sunt clare și diferențiate, pentru utilizatorul care nu are o pregătire de specialitate, termenii aceștia se confundă.

Pentru neclarități, v-aș recomanda să consultați dicționarele limbii române, DOOM (Dictionarul Ortografic, Ortoepic si Morfologic  ) și toate reglementările cu un caracter normativ care vin pe calea oficială a Academiei Române și Institutelor de Lingvistică. Clarificări pe tema limbă/limbaj se pot găsi în dicționare de lingvistică, de obicei.

Petreceți timp înconjurați de colegi români, citiți presă românească, fiți atenți cum se vorbește la televiziune, ca să progresați. „ –  explică Florinela-Gianina Floria, lector universitar al Universității ”V.Alecsandri”, Bacău.

”Considerarea limbajului ca vorbire poate duce la echivalarea funcției specific cu tipul funcțiilor actelor de vorbire. Astfel, este posibil să presupunem, în mod unilateral, că limbajul este destinat să ”exprime idei” (sau, dimpotrivă, să le tăinuiască”). Cea de-a doua constatare care ni se impune este aceea că limbajul ca vorbire înseamnă ”a vorbi cu altul”. Acest fapt distinge deja limbajul de celelalte activități expresive, care nu sunt orientate în mod necesar către o altă ființă. Această a doua constatare ne relevă, indirect,  că eseța limbajului se reflectă în dialog, în ”faptul-de-a-vorbi-unul-cu-altul”, adică, limbajul este în mod intim legat de ceea ce interlocutorii au în comun. ” ( ”Lingvistică și filosofie”, E.Coșeriu )

Funcția esențială a limbii ca instrument este aceea de comunicare : româna, de pildă, este înainte de toate unealta care permite vorbitorilor de ”limbă română” să intre în legătură unii cu alții. Nu trebuie să uităm totuși că limbajul exercită și alte funcții pe lângă aceea de a permite înțelegerea reciprocă. În primul rând, limbajul servește pentru a ne exprima, fiind astfel un suport al gândirii.
În urma efectuării unui sondaj în rândul studenților Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, rezultatele au arătat următoarele cifre: 35 % din întreg consideră că utilizarea corectă este cea a ”limbii” comune și nici întrebări referitoare la context nu au existat. Cealaltă parte (65%) opteză pentru varianta folosirii ”limbaj”-ului comun, pus în aplicare în majoritatea cazurilor cotidiene. Este un rezultat îmbucurător, totuși, pe care aș vrea să-l văd crescând.

Deci, data viitoare când vă întâlniți prietena o să utilizați verbal un/o … comun/ă și vă dați seama că sunteți atît de apropiate deoarece aveți un/o … comun/ă !
Cu respect,
Laura Andros

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.