Recent, am fost martora unei situații deloc plăcute. Am asistat la vocalizarea unei glume, care a amuzat contingentul cu nivel minim de inteligență și i-a ofensat pe cei aflați la o altă treaptă a  conștientului, lăsându-le amprente adânci.

M-au educat de-acasă să nu mă sfiesc și nici să nu mă îndepărtez de poporul meu. Uneori, însă, acest popor mă lovește și taie mai agresiv decât o națiune străină. Dacă e greșită gândirea, vă aștept să mă contraziceți. Până atunci, rămân la părerea că neamul din care vin, mă tratează mitocănește și nerespectuos. De ce copiii noștri vor să ajungă oligarhi când ar trebui să-și dorească să obțină libertate (atât spirituală, cât și fizică)? De ce fetele noastre vor să arate ca modelele de la Victoria’s Secret și trăiesc toată viața lor urându-și corpul în care sunt captive? Această percepție mutilată asupra frumuseții sau asupra valorilor cu adevărat necesare, ne transformă în cetățeni răutăcioși și lacomi. Ceea ce, într-un final, tot pe noi ne lovește. E greu să zâmbești din inimă când ceea ce se apreciază sunt formele tale desenate virtual. E nevoie de răbdare și inteligență ca să răspunzi blând și calm insultelor și judecăților eronate. Însă nu toți sunt înstăriți cu voințe de fier. Și unii mai slabi de fire și mai sensibili, sunt afectați grav. Pe seama unor glume aparent copilărești, unii părinți rămân fără copii. Mai aveți atunci chef de glume? Alți tineri, fiind răniți în copilărie, ajung să rănească și ei. Femeile care au fost comparate și ofensate, se trezesc într-o zi femei reci și malițioase, care vor crește, la rândul lor, copii cu inclinații agresive. An de an, tinerii noștri devin o povară pentru viitorul strălucit al țării. Mai târziu, ei se împrăștie în lume, purtând în sângele lor distructivitatea și batjocura. Această pată se întinde pe latitudini vaste, deși lumea nu-i dă prea mare însemnătate.

Mă doare să știu că trebuie să înfloresc în miezul unor arbuști cu spini. Vreau să cred că ai mei copii vor avea parte de o educație iluministă și vor gândi și vor simți în alte dimensiuni decât cele josnice, care să le taie aripile.

Luptați pentru bunătate și respect! Și pentru fericirea voastră, nu uitați să luptați!

Cu drag,
Laura Andros

2 COMENTARII

  1. E trist,dar e adevarat si e mare pacat ca acesti tineri nu costientizeaza ca bat in viitorul lor si-n propria personalitate.Sunteti bravo donisoara ca ginditi altfel,viitorul va aparine!!!

    • Vă mulțumesc frumos! Sper să se molipsească această gândire și să nu ne mai fie frică de lumea în care conviețuim! O zi frumoasă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.