Eurovision, după cum toți știți, este un concurs muzical european. La acesta participă țările de pe continentul european, și, mai nou Australia, din 2015. Din 1956 acesta este vizionat de europeni, fiind declarat cel mai longeviv progam de televiziune. Cifrele de audiență bat recorduri în fiecare an. Deci, Eurovision are un statut global, mai ales că se transmite în peste 170 de țări. Muzica este cea care a creat acest concurs, altfel spus, pentru a exista o unitate  între state și pentru a păstra valorile europene. Doar că, deseori, se tot abat de la tema principală ba juriul, ba popoarele. Aici mă refer la influența fiecărei țări, mai ales, dezvoltată, și la cât de mult poate influența relația dintre două state participarea la Eurovision Song Contest. 


Cu siguranță Eurovisionul este un show de excepție, iar țara în care acesta are loc se pregătește din timp, pentru a impresiona și găzdui celelalte state participante. E frumos atunci când urmărești cum evoluează fiecare artist. Când mesajul piesei ajunge direct în inima ta. Când un artist, chiar și la început de drum, este primit cu brațele deschise de întreaga Europă. Pentru această experiență se merită participarea țărilor la Eurovision.

Din 1956 și până în prezent, aspectul scenic al concursului s-a modificat. Mă refer la cât de bine știu artiștii să improvizeze și să adopte o imagine bizară sau mai degrabă extravagantă. De exemplu, ați auzit de Conchita Wurst, reprezentantul Austriei, care a adus lumii conceptul de femeie/bărbat cu barbă. Nu știu exact în ce categorie să o/îl clasific. Sau despre Lordi, reprezentanții Finlandei, o trupă de hard rock, care au înnebunit cu extravaganța și melodia lor. Dar, mai sunt și exemple de voci excepționale și „cuminți”, pe care deja lumea îi cunoștea înaintea Eurovisionului, cum ar fi:

  • Toto Cutugno, Insieme 1992, Italia, 1990;
  •  Celine Dion, Ne partez pas sans moi, Elveția, 1988;
  • ABBA, Waterloo, Suedia, 1974;
  • Lulu, Boom-bang-a-bang, Regatul Unit, 1969;
  • Jacqueline Boyer, Tom Pillibi, Franța, 1960.

Printre cântăreții care au avut o prestație excelentă, piesele devenind hituri internaționale se numără:

  • Mans Zelmerlow, Heroes, 2015, Suedia;
  • Loreen Euphoria, 2012, Suedia;
  • Alexander Rybak, Fairytale, 2009, Norvegia;
  • Helena Paparizou, My number one, 2005, Grecia;
  • Ruslana, Wild dances, 2004, Ucraina.

Menționez că aceștia au câștigat trofeul visat datorită muncii asidue și a vocii fantastice. Cu adevărat piesele de mai sus au impresionat și au rămas la fel de bune și până azi. Am ținut să vă reamintesc istoria câștigătorilor anteriori, ca să puteți face o diferență. Nu trebuie uitate piesele care au făcut cândva senzație. Dar, să trecem la perioada actuală. Recunosc, anul 2016 a avut participanți talentați, adevărate descoperiri muzicale. Eurovisionul tinde să promoveze, în fiecare an, noi voci, pline de forță. Ceea ce este admirabil. Am rămas plăcut impresionată de reprezentanții Australiei și Franței. E stranie ideea de a lăsa un alt continent să participe la acest concurs, dar piesa Australiei a fost, cu adevărat, demnă de apreciere.

Chiar dacă se vorbește despre muzică, tot  politica își spune cuvântul la acest concurs. Am observat asta ani la rând. Dar anul acesta m-a lăsat mască replica Ucrainei, că nu va participa în 2017 la Eurovision, dacă ediția din 2016 va fi câștigată de Rusia. Oameni buni, de ce veniți pe o scenă, în care toată Europa vă ascultă, ca să declarați așa ceva?! Nu e etic! Nu sunt fana Rusiei sau a altei țări. Dar prestația rușilor a fost de nota 10. Și să nu se înțeleagă greșit, analizez evoluția artistului, nimic mai mult. Ideea pe care vreau să o transmit e alta. Nu promovați politica. Se știe că și așa, câștigătorii sunt aleși după anumite criterii. Nu trebuie  agravată și mai mult situația. Suntem obosiți să tot ascultăm cât de buni sunt unii și cât de răi sunt alții. Concluziile și le face fiecare. Atunci când trebuie înțeles mesajul – îl înțelegem, dar nu ne stricați spectacolul muzical!

Mesajul Ucrainei este clar, și tuturor ne pare rău pentru greutățile prin care a trecut acest popor. Avem și noi conflicte, cu Transnistria și Găgăuzia. Și, de altfel, moldovenii tot au fost deportați. Toate problemele politice se discută în Europa, pe la Parlament, Consiliul Europei, Adunarea Generală ONU și alte instituții. De ce să le mai amintim și pe la Eurovision? Eu, telespectatorul, vreau să mă bucur de prestația pe scenă și de show. Atât. Discuțiile politice le am în cap după fiecare buletin de știri.

Și pentru că orice câștig merită laudă și orice trofeu necesită muncă, felicit Ucraina cu o victorie spectaculoasă. Știu că nu e ușor. Anul viitor vom fi mai aproape de Kiev și poate Moldova noastră va intra în finală. Sper că n-o să adun multe critici din cauza opiniei mele sincere. E doar o părere! Ascultați piese de calitate și nu uitați de cei care au făcut lumea muzicală mai frumoasă. Iubiți Europa așa cum este ea, mergeți la Eurovision și gândiți-vă bine pe cine votați la anul!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.