Today, let’s make it personal! E ceva destul de curios, însă am fost mereu încrezută de faptul că Inițiativa este un proiect care trebuie să supraviețuiască și care are o mare importanță pentru mine. Am repetat în nenumărate rânduri acest lucru, dar oarecum, acum două luni, noi am rămas fără cuvinte, sau cel puțin așa mi s-a întâmplat mie.

Eu ador limba română și port în suflet o mare admirație pentru cei care știu să se exprime frumos și corect în acest dulce grai, dar uneori ajung să stau în fața paginii goale minute în șir, fără să știu cu ce să încep prima propoziție și asta pentru că gândurile încep să-mi vină, vrând nevrând, în limba engleză.

Deja știți că de mai bine de un an viața mea s-a mutat în S.U.A, iar de atunci lucrurile au luat o altă întorsătură. De atunci cărțile pe care le procur sunt în engleză, oamenii cu care discut vorbesc engleză, iar filmele pe care le urmăresc tot în engleză sunt. Cel mai grav este că munca pe care o fac mă determină să vorbesc engleză în cea mai mare parte a timpului, iar după muncă nu există destulă voință pentru a sta la taifas.

La început nu reușești să îți amintești un cuvânt, mai târziu apar expresii care nu le legi cum trebuie, iar ulterior vine gândirea în cealaltă limbă. Cineva mi-a spus că acest lucru pare groaznic, dar totuși, cât de groaznic poate fi?

Da, știu, o să spuneți că avem în față o metodă  eficientă de a ne îmbunătăți capacitățile de comunicare în limba engleză, dar cum rămâne cu româna? Ce faceți, dragilor, ca să păstrați aprinsă flacăra limbii române? E o întrebare la care sper să vă dau răspuns foarte curând tot prin intermediul Inițiativa, până atunci, însă, mai e ceva de spus.

Da, așa am rămas fără cuvinte, dar tot așa am înțeles niște lucruri foarte importante. Mai întâi, pentru a atinge succesul într-un anume domeniu este nevoie de exercițiu, iar dacă exercițiul lipsește, lipsesc și capacitățile. Pe lângă aceasta, mi-am dat seama de faptul că de multe ori îi judecăm fără să ne dăm seama pe cei care revin acasă de peste hotare cu o română stâlcită. Ne place să facem mișto de ei, ne place să le oferim un șervețel să se șteargă de engelză (de exemplu) sau ne place să punem acest subiect pe ordinea zilei la ședința de bârfit, însă ezităm să ne punem în poziția lor și să înțelegem că uneori ne cam doare româna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.