Toată lumea ajunge la un moment dat față în față cu procrastinarea, doar că există oameni care lasă acest oaspete nedorit în casă cu ușurință, pe când alții pur și simplu îi trântesc ușa în nas. Întrebarea e cum să ne pregătim mai bine de vizita acestui personaj și cum să nu îl lăsăm să ne acapareze viața?  Pare a fi o nimica toată dacă inițial lăsăm un proiect pentru ultima clipă, dar dacă ne lăsăm pradă fenomenului, ajungem să amânăm la nesfârșit realizarea propriilor vise sau atingerea unor scopuri personale, care nu au tangență cu respectarea unui deadline la muncă.

Eu am făcut cunoștință cu acest prieten nedorit încă în anii facultății și l-am lăsat să se mute cu mine foarte repede. Ei bine, cu un nou prieten de suflet, am petrecut zeci de nopți dinainte de examen cu cafeaua și notele de curs în mână, și tot așa realizam proiecte cu doar câteva ore înainte de termenul limită. Tot acest prieten mi-a fost alături în era Candy Crush (oh, yeah, I did that too). Și astăzi țin minte noaptea în care nu mă puteam apuca de citit notele de curs pentru că, printr-o minune, treceam nivel după nivel. Cel mai grav este că nu eram singura peprsoană cu un prieten drăguț și roz, iar colegele mele de redacție trebuie să mă susțină în această privință, căci de multe ori munca la fiecare număr de print Inițiativa era concentrată în două sau trei nopți. Și ca să fie clar, noi încă stăm cu acel prieten roz, care nici măcar nu plătește chirie (ar fi de ajutor, to be honest). Pentru a adăuga un moment de sinceritate aici, dar să rămână între noi, mi-a luat vreo lună să mă tot apuc de acest articol.

În general, după ce am petrecut ore în șir navigând internetul și cercetând amănunțit rezulatele oferite de Google cu referire la procrastinare, am ajuns la conluzia că amânarea lucrurilor pentru mai târziu este un fel de boală a Generației Y. De altfel, tot mai multe publicații susțin că persoanele care se încadrează în generația Millennials reprezintă cea mai stresată generație de până acum, iar una dintre cauzele proeminente este faptul că aceste persoane nu știu cum să își seteze prioritățile, lungind la nesfârșit sarcini de importanță vitală. Așadar, de ce procrastinăm?

De ce tragediile de familie au loc, în general, în ultimele două săptămâni ale semestrului?

Există mulți factori care determină un individ să amâne ceea ce are de făcut în detrimentul unor activități mult mai ușoare, aparent importante, dar care nu îl afectează atât de mult emoțional. Totuși, mulți dintre noi nu vor căuta explicații atât de sublime și se vor lăsa convinși de faptul că unicul motiv pe care îl avem este lenevia. Dacă suntem atât de leneși, de ce am renunțat să ne apucăm de construit un slideshow despre încălzirea globală pentru a face curățenie în baie? Sau, după cum se întreabă Dan Ariely, profesor la MIT: de ce tragediile de familie au loc, în general, în ultimele două săptămâni ale semestrului?

Conform publicației Forbes, ne lăsăm pradă procrastinării din următoarele motive: avem prea multă încredere în ceea ce putem face într-o perioadă scurtă de timp, nu știm de unde să începem, avem falsa impresie că sarcina pe care trebuie să o îndeplinim nu e destul de importantă, ne lipsește motivația, nu vrem să facem față dificultăților, sau pur și simplu subestimăm valoarea emoțiilor pe care le-am putea avea în viitor dacă realizăm sau nu anumite sarcini la timp, în conformitate cu scopurile noastre și termenele limită pe care trebuie să le respectăm.

Iar dacă la muncă sau la școală ne sunt oferite deadline-uri pe care, dacă nu le respectăm, riscăm să ne pierdem locul de muncă sau să ne alegem cu restanță, atunci ce facem cu aspectele care nu au un termen de experirare definit? Ce se înâtmplă dacă visele și scopurile noastre personale nu țin de locul de muncă, iar pentru a le atinge trebuie să depunem un anume efort, dar vizavi de care nu ni se va cere raportul? Ei bine, așa putem ajunge să amânăm la nesfârșit postarea unui nou articol pe blog, citirea unui nou titlu dintr-un anumit domeniu sau învățarea unei limbi străine care ne-ar deschide mai multe uși. În felul acesta procrastinarea stă în calea realizării noastre personale, pentru că tot amânând mulți dintre noi nu își realizează visele, nu reușesc să-și construiască o carieră sau pur și simplu să evolueze în filiera lor de activitate.

Într-o zi ar putea fi prea tâziu

Procrastinatrea este un subiect care atrage tot mai multă atenție în ultimii ani. Publicații precum Forbes, Business Insider sau The New York Times acordă un spațiu destul de mare articolelor despre cum să depășim o astfel de perioadă în viață, iar formatorii de opinie includ subiectul în discursurile lor publice. Tim Urban este unul din cei care a ales să vorbească despre procrastinare într-un TED Talk. Acesta ne îndeamnă să ne gândim bine ce alegem să procrastinăm atât cât mai avem timp – într-o zi ar putea fi prea târziu.

Cu siguranță există momente când nu avem de ales decât să îmbrățișăm natura noastră de a amâna sarcini importante, doar pentru a ne putea relaxa sau pentru a respira un pic. De altfel, uneori procrastinarea poate fi un semn că nu te concentrezi pe ceea ce trebuie, că poate ceea ce faci nu e pentru tine sau că pur și simplu este momentul să faci un pas înapoi și să privești imaginea per ansamplu, pentru a-ți da seama dacă tot ce ai în față, îți este relevant sau dacă e cazul să iei o pauză.

Chiar și așa, once a procrastinator – always a procrastinator, trebuie să învățăm să trecem peste clipele noastre de slăbiciune, pentru a evita scenariul în care în 10 sau 20 de ani le spunem copiilor că nu am reușit să ne realizăm în viață. Așadar, ce putem face pentru a depăși procrastinarea?

Primele 30 de minute din zi sunt mereu pentru munca importantă 

Majoritatea ne începem ziua de muncă verificându-ne emailurile, făcând scroll la nesfârșit pe Facebook sau Twitter, și fără să ne dăm seama cele 5 minute (inițial) s-au transformat într-o oră sau două, iar ulterior realizăm că am pierdut jumătate de zi într-un cerc nesfârșit de verificare a poștei electronice, a Facebook-ului sau a altor rețele sociale.

Astfel, primele 30 de minute din ziua de muncă trebuiesc petrecute muncind. Dacă într-adevăr trebuie să îți verifici poșta, fă-o odată ce ai stabilit un bun ritm de muncă, astfel încât să-ți fie ușor să te rupi de la Facebook, Twitter, YouTube sau chiar Wikipedia.

Devino mai conștient de tine însuți

Procrastinarea se manifesta, de obicei în două forme:

  1. Atunci când ți-e dificil să te apuci de făcut ceva;
  2. Atunci când te ușor distras de la făcut ceva.

Nu lăsa stresul față de sarcina pe care trebuie să o îndeplinești să te rețină de la sarcină în sine și nu îți hrăni propriul creier cu gânduri de genul: o să mă apuc de treabă curând, mai am nevoie de câteva minute. Încearcă să depui un efort în a nu te lăsa pradă nevoii de a vedea dacă ai un mail nou sau dacă ai vreun comentariu nou la postarea ta recentă de pe Facebook. Pur și simplu devino conștient de tentațiile pe care le ai și nu te lăsa atras de ele.

Blochează lucrurile care te pot distrage de la muncă

Pentru că Facebook, Twitter, YouTube și alte rețele de acest gen reprezintă lucrurile principale care te pot distrage de la ce ai de făcut, acestea sunt factorii care trebuiesc blocați. Și pentru că procrastinarea sau controlul parental fac o mare parte din viața noastră online, există aplicații precum Rescuetime, StayFocusd sau Freedom, care te pot ajuta să blochezi anumite pagini sau chiar întregul internet, dacă e cazul.

Programează!

Programează-ți lucrurile importante pe care trebuie să le faci. Fie că apelezi la o agendă sau calendarul din telefon, include în ordinea zilei doar sarcinile importante și ține-te de program de parcă sarcina ta ar fi o întâlnire cu un prieten (sunt sigură că te-ai simți vinovat dacă nu ai apărea la întâlnirea pusă în program).

Învață disciplina

Disciplina este o calitate pe care trebuie să o dețină oricine vrea să aibă succes. Fie că vorbim de sosirea la timp la un interviu sau pur și simplu realizarea unor sarcini. Disciplină, disciplină și iar disciplină!

Nu uitați, disciplina nu ține doar de îndeplinirea unor lucruri importante. Disciplina înseamnă să îți speli vasele imediat ce ai mâncat, să păstrezi un mediu organizat acolo unde muncești sau locuiești, să păstrezi obiectele la locul predestinat lor. Toate acestea sunt lucruri banale, dar anume în acest fel înveți să fii disciplinat acasă, iar mai târziu la locul de muncă.

În final, procrastinarea este un viciu/boală (îi puteți spune cum vreți) care nu merge de mână cu perioada în care trăim. Vorbim despre o perioadă când totul se mișcă atât de repede, iar o oportunitate se poate ivi oricând, și într-o asemenea situație nu putem fi nepregătiți. Căci, până la urmă, dacă tot amânăm și amânăm, ne vom trezi la un moment dat că oportunitățile și-au amânat și ele vizita. Și la drept vorbind, nu am răbdare să arunc din apartament acest coleg care nu vrea să plătească chirie.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.